RADIESTEZIE

     Radiestezia reprezintă fenomenul prin care un sistem viu recepţionează extrasenzorial (în afară organelor de simţ) din oceanul energetic şi informaţional un anume semnal inforenergetic de interes, necunoscut, căutat anterior, iar în cazul descoperirii reacţionează într-un mod prestabilit de operatorul radiestezist printr-o senzaţie sau mişcare fizică particulară sau prin stări afectiv-sentimentale specifice. Prin aceste senzaţii sau mişcări, propria raţiune ia act de existenţa sau inexistentă semnalului căutat şi a anumitor caracteristici ale generatorului de semnal.

       În ciuda piedicilor deosebite puse în România, în perioada comunistă activităţilor de acest fel, totuşi au existat preocupări majore şi în domeniul radiesteziei, cu rezultate care ne fac cinste. În aceste condiţii, după o viaţă dedicată cercetărilor aprofundate asupra radiesteziei şi fenomenelor conexe, extrapolând ulterior consecinţele acestor cercetări în multiple direcţii, domnul comandor de marină Claudian Dumitriu a finalizat un aparat teoretic complex, original, precum şi un portofoliu de tehnici inforenergetice pentru corectarea carentelor existente precum şi a cauzelor acestora. Rezultatul observaţiilor şi experimentelor sale au condus la elaborarea unei noi ştiinţe aflate la frontierele cunoaşterii: inforenergetica.  

        În România, în domeniul radiesteziei, există din cele mai vechi timpuri preocupări pentru descoperirea surselor de apă - prin activitatea tradiţională a fântânarilor. În plus, cca. 50 % din zăcămintele de petrol şi aur (între anii 1935 şi 1940) au fost găsite prin procedee radiestezice de către ing. Simu Simeon care s-a ocupat cu poziţionarea şi determinarea zăcămintelor de petrol din Valea Prahovei. Acesta poate fi considerat părintele radiesteziei din România, în 1940 publicând primul manual de radiestezie în care se specifică diferite metode de investigaţii.